Răspuns:
Dintr-un colț al cerului azur se desprinse un mic fulguleț cu personalitate răzleță. Își zăbovea în zbor, făcând piruete și învârtindu-se în dansul ușor al vântului. Acesta era Fulguleț, un spirit curios al iernii care voia să experimenteze tot ce îi ieșea în cale.
În timp ce ceilalți fulgi se așezau blând pe pământ, Fulguleț alesese să fie diferit. Deși era mic, nu se simțea în umbra fraților săi mai mari. Ba din contră, își dorea să fie cel mai strălucitor și mai remarcabil fulg al iernii.
Fulguleț se aventura peste dealuri și văi, făcând salturi și cascadorii printre copacii înghețați. Își lăsa amprenta peste tot pe unde trecea, colorând cu zâmbetul său de zăpadă fiecare colț al lumii sale efemere. Era o poveste magică pe care o scria cu fiecare zbor.
Dar aventurile lui Fulguleț nu se opreau doar la joaca sa efervescentă. Într-o zi, în timp ce dansa pe cer, a zărit o mică căsuță înconjurată de copaci încărcați de zăpadă. Curios, s-a apropiat și a privit prin fereastra înghețată. Înăuntru, o familie se adunase în jurul focului, bucurându-se de căldura iernii și de magia sărbătorilor.
Fulguleț a simțit că ceva special se petrecea acolo, ceva ce nu experimentase niciodată în vâltoarea sa jucăușă. Și-a dorit să fie parte din acel moment. Cu un zbor grațios, a coborât și a atins pământul în fața casei. Familia, mirată, l-a privit cu ochii mari și bucurie în inimi.
Așa că, în acea seară, Fulguleț a devenit parte a unei alte povești – povestea caldă a oamenilor care se adunau în jurul focului și a fulgului care a adus un strop de bucurie în inimile lor. De atunci, Fulguleț a învățat că magia iernii nu constă doar în jocul său efemer, ci și în momentele de conexiune și împărtășire cu cei dragi. Astfel, cu fiecare cădere a zăpezii, Fulguleț a adus cu el nu doar frumusețea albă, ci și farmecul cald al întâlnirilor cu inimile oamenilor.
Explicație:
sper ca te am ajutat :)
