👤

5. Citește articolul lexicografic pentru cuvântul român. Determină care sens al cuvântului este actualizat în poezie. . * ROMÂN, -Ă, români, -e, s.m. și f., adj. I. S.m. şi f. 1. Persoană care aparţine populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. Bărbat, sot. Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, in Evul Mediu, în Ţara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care aparţine României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. (Substantivat, f.) Limba vorbită de ro- mâni. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române an- terior diferenţierii dialectale; străromână. [Var.: rumân s.m.] - Lat. romanus. 0​

Răspuns :

Răspuns:

Articolul lexicografic pentru cuvântul "român" oferă mai multe sensuri ale acestuia. În contextul poeziei, sensul actualizat al cuvântului "român" ar putea să fie asociat cu sensul I. 1. din categoria substantivului masculin și feminin:

> S.m. şi f. 1. Persoană care aparţine populației de bază a României sau este originară din România.

Acest sens se referă la o persoană care este membru al populației de bază a României sau este originară din această țară. În poezie, termenul "român" poate fi folosit pentru a evoca ideea de identitate națională, patriotism sau pentru a descrie aspecte specifice culturii și tradițiilor românești. Este important să se ia în considerare contextul specific al poeziei pentru a determina cu exactitate cum este folosit cuvântul într-un anumit vers sau pasaj.