Răspuns:
În perioada de tranziție către feudalizare în Evul Mediu, societatea românească a fost profund influențată de cadrul extern, caracterizat de relațiile complexe cu popoarele vecine. În sud și est, legăturile cu Imperiul Bizantin au adus influențe culturale, religioase și administrative, marcând adoptarea creștinismului ortodox și dezvoltarea unor instituții sociale specifice.
La vest, colaborarea și conflictele cu Regatul Ungariei au lăsat amprente asupra evoluției politice și sociale a românilor. Autonomia teritorială și relațiile comerciale au stat la baza acestor interacțiuni. În nord, contactul cu populații slave a contribuit la schimbul cultural și comercial, influențându-și limbajul și obiceiurile.
De asemenea, migrațiile periodice ale unor grupuri precum pecenegii și cumanii au adus elemente noi în peisajul social, provocând ajustări în structura economică și demografică.
Aceste interacțiuni complexe au sculptat peisajul evolutiv al societății românești medievale, oferind o diversitate culturală și identitară ce a fundamentat caracterul acestei comunități în formare.
