Am avut o experiență interesantă în cadrul unui dialog intercultural cu un coleg de muncă provenit dintr-o comunitate etnică diferită. Interlocutorul meu, numit Amir, era de origine turcă, iar eu, provenind din majoritatea românească. Ne-am întâlnit la locul de muncă și am decis să ne cunoaștem mai bine pentru a îmbunătăți colaborarea noastră.
În prima parte a discuției, am abordat subiecte generale, precum tradițiile culinare, obiceiurile și evenimentele importante din fiecare cultură. Am constatat că existau diferențe notabile, dar și elemente comune care ne-au ajutat să găsim puncte de conexiune. Într-un moment, dificultatea a apărut când discutam despre interpretarea unor gesturi sau expresii, dat fiind că ambele culturi au interpretări diferite ale unor semne nonverbale.
Pentru a depăși aceste dificultăți, am optat pentru o abordare deschisă și am împărtășit în mod deschis percepțiile noastre. Am ajuns la concluzia că înțelegerea reciprocă necesită empatie și comunicare constantă. Am decis să punem accent pe comunicarea directă și să întrebăm când aveam nelămuriri, evitând astfel presupunerile greșite.
De-a lungul timpului, dialogul nostru intercultural nu numai că a adus îmbunătățiri semnificative în colaborarea noastră profesională, dar ne-am dezvoltat și o prietenie bazată pe respect reciproc. A fost o experiență educativă care a subliniat importanța acceptării diversității și deschiderii către înțelegerea altor culturi.
