În secolul al XVII-lea, Anglia a fost martora unor evenimente care au schimbat cursul istoriei și au pus bazele pentru evoluții ulterioare în domeniul drepturilor civile și politice. Restaurația a fost unul dintre aceste momente semnificative, marcată de revenirea la tron a dinastiei Stuart, cu restaurarea monarhiei după perioada Republicii, sub conducerea lui Oliver Cromwell.
În timpul domniei lui Carol al II-lea, fiul lui Carol I executat în timpul Războiului Civil, Anglia a experimentat o perioadă de relativă stabilitate, dar nemulțumirile politice și religioase persistau. După moartea lui Carol al II-lea, succesiunea la tron a fost contestată, iar fratele său, Iacob al II-lea, a urcat pe tron în 1685.
Domnia lui Iacob al II-lea a fost caracterizată de tendințe autocratice și încercări de a restabili catolicismul în Anglia, ceea ce a provocat neliniști în rândul nobilimii și al parlamentului, care era majoritar protestant. Aceste tensiuni au culminat în Revoluția Glorioasă din 1688, când William de Orania și Mary au fost invitați să preia tronul în locul lui Iacob al II-lea, marcând astfel începutul dominației parlamentului asupra monarhiei britanice.
Unul dintre cele mai semnificative documente care a urmat acestei revoluții a fost Declaratia Drepturilor, adoptată în 1689. Acest document a limitat puterile monarhiei, a consolidat drepturile individuale și a stabilit principiile guvernării constituționale în Marea Britanie. Printre drepturile garantate de această declarație s-au numărat libertatea de exprimare, dreptul la un proces echitabil și abolirea privilegiilor monarhiei catolice.
Astfel, perioada Restaurației și Revoluției Glorioase din Anglia au reprezentat un moment de tranziție crucial în istoria britanică și europeană, marcând trecerea către un sistem politic și juridic bazat pe principii ale guvernării limitate și drepturilor individuale. Aceste idei și principii au influențat ulterior dezvoltarea sistemelor democratice și constituționale în întreaga lume.
