Consider că parlamentul s-a opus dorinței lui Iacob al II-lea Stuart de a instaura monarhia absolută în Anglia din mai multe motive. În primul rând, Parlamentul era îngrijorat de concentrarea excesivă a puterii în mâinile monarhului, ceea ce ar fi putut duce la restricționarea libertăților și drepturilor cetățenilor. De asemenea, o monarhie absolută ar fi slăbit autoritatea și rolul Parlamentului în conducerea țării, subminând astfel principiul guvernării parlamentare și separația puterilor.
Pe de altă parte, Parlamentul s-a opus și dorinței lui Iacob al II-lea Stuart de a restabili religia catolică în Anglia. Acest lucru a fost în mare parte din cauza fricii că o reîntoarcere la catolicism ar fi putut duce la conflicte religioase și persecuții împotriva protestanților. De asemenea, exista teama că influența papală ar putea fi restabilită și că regele ar fi devenit un instrument al Vaticanului, ceea ce ar fi amenințat independența și suveranitatea Angliei.
În concluzie, Parlamentul s-a opus dorinței lui Iacob al II-lea Stuart de a instaura monarhia absolută și de a restabili religia catolică în Anglia din motive legate de păstrarea libertăților civile, menținerea autorității Parlamentului și prevenirea conflictelor religioase și a influenței străine în afacerile interne ale țării. Aceste aspecte au fost considerate esențiale pentru stabilitatea și prosperitatea Angliei în acea perioadă.
