Cu fiecare răsărit, natura din poezia Otiliei Cazmir prinde viață într-un tablou primăvăratic fascinant. În fața mea se desfășoară câmpuri înverzite, pătate de petalele delicate ale florilor de primăvară. Copacii se trezesc la viață, înfiorând aerul cu frunzele lor noi. În depărtare, un râu lin curge, iar razele soarelui îl mângâie, transformându-l într-o șarpe de lumină.
Printre firele de iarbă proaspătă și parfumul dulce al florilor, inima mea vibrează de bucurie. Simt cum natura îmi șoptește povești vesele, iar privirea mea se hrănește cu culorile vibrante ale acestui peisaj. În prezența acestui tablou, simt cum se ivește în mine o fântână de lumină interioară. Este ca și cum semințele de lumină ale primăverii sunt semănate în sufletul meu, aducând bucurie și optimism.
