Model 12
Subiectul I
70 de pun
a putea ramp
Citeste fiecare dintre textele de mai jos pentru
la cerintele formulate.
TEXTUL 1
domnul Voişel vorbea. I ascultam cu placere cum îmi spunea o multime de l
Cum eu nu sunt prea vorbåret de felul meu, pe drum mai mult ascultam
luarea-aminte a tovarăşului meu inspre luncile arse de brumă, peste care pla
interesante, cu caldura, cu pomire şi cu patimă. În două rânduri am incercat s
funigel in linistea zilel. Erau atâtea nuanțe de galben şi de roş şi zarea era
largă şi transparenta inspre munți şi-nspre Prut, soarele risipea atâta melancol
aur, Incât ma simteam Impovárat de ideea că toate sunt unice şi că peste o
toate vor cădea in veşnicie. Nici noi nu vom mai fi aceiaşi şi vom fi făcut un pas
mult spre intuneric. Domnul Voişel însă, plin de plăcere şi de siguranţă şi fo
Cucoane, Imi zicea el, dumneata nu mă cunoşti ce fel de vânător s
multámit de cizmele-i nol, párea în relații deosebit de bune cu nemurirea.
mele cred ca foarte putini vânători au; şi le-am luat de ocazie, pot să spun că
Mai intai de toate mie imi place să fiu foarte bine echipat. Asemenea cizme ca
luat cu nimica. Ele au fost tocmite de altul, îmi erau însă destinate mie. Acuma
-Am, domnule Voişel, o armă de care sunt destul de mulțămit.
să te-ntreb ce puşcă ai dumneata.
-Hm! îmi răspunse tovarăşul meu, cercetându-mi o clipă arma; se poat
petrecere la Viena. Anume pentru el au făcut-o nemţii, şș-a plătit-o el nu su
mine a fost făcută anume pentru cuconu' Cocrit Nastasache, pe când se al
fie buna, dar e o marcă în care eu n-am încredere. Puşca asta pe care o ve
Insurat. M-a cununat el. Puşca asta, zice, vreau să intre în mâna unui ade
galbeni, cum era pe vremea ceea. Eu o am de la dânsul. Mi-a dăruit-o când m
ai să găseşti dumneata putini. Numai Machedon ar putea să spuie, dac-ar v
vânător. Apoi a intrat, cucoane. Nu că mă laud: dovezile-s de față. Vânători cam
câte prepeliţi şi câți iepuri am puşcat eu în toamna trecută.
Dar in toamna asta?
- In toamna asta, am avut o întâmplare pe care chiar doream să ți-o
Am fost de Ziua Crucil prin nişte locuri anumite, pe care numai eu le cuno
părțile Cucutenilor. Și când ți-oi spune, cucoane, câți iepuri am puşcat eu in
aceea, n-ai să mă crezi.
Eu mă întorsei in trăsurică, întrebând cu ochii, şi hotărât să ascult ora
de întâmplare vânătorească. [...]
- Era vremea liniştită, aşa ca azi. Mă gândesc să-i caut şi la mi
Şi-ntr-adevăr, cucoane, intru eu într-o mirişte şi prind a sări iepurii ca lacu
Lucrul cel de căpetenie este că n-am mai dat niciun foc greş. Eu dac-am gre
foc, is supărat toată ziua. Dar asta mie mi se întâmplă prea rar. Am puşcat, pre
iti spun, şaptesprezece.
Domnul Voişel mă privi cu ochi mari, ca să se bucure mai bine de un
mea. Eu însă eram destul de liniştit. Atunci rămase o clipă gânditor.
66 Limba şi literatura română. Simulare pentru Evaluarea Națională
-
Rezumat