La București ...
Într-o zi senină de vară, am decis să fac o excursie de o zi la București.
Am ajuns cu bine, împreună cu vărul Costel, care e student la Conservator.
În timp ce mă plimbam prin centrul vechi al orașului, am dat peste o mică librărie primitoare.
"Ce colecție impresionantă de cărți!", am exclamat eu, răsfoindu-le cu interes.
Proprietarul, un bărbat înalt, a zâmbit și a răspuns: "Sunt pasionat de literatură. Ai vreo preferință în special?"
După o discuție despre cărți și autori, am plecat cu o carte nouă în mână și cu promisiunea că mă voi întoarce.
Am cumpărat doi covrigi calzi, cu semințe, și o sticlă de apă plată.
Așezat pe o bancă, la umbra unui tei înmiresmat, am mâncat încet covrigii apetisanți și mi-am potolit setea cu apa rece din sticla de sticlă,
pe care mi-o oferise vărul meu .
Apoi, am continuat să explorez orașul, admirând clădirile istorice.
Costel s-a dus până la Universitate, unde avea ceva treburi .
La un moment dat, m-am rătăcit în labirintul străduțelor înguste.
"Scuzați-mă, puteți să-mi indicați drumul către Piața Universității?", am întrebat un trecător amabil.
"Desigur, trebuie să mergeți înainte și apoi să virați la dreapta. Veți găsi piața în curând", mi-a răspuns el, politicos, cu un zâmbet încurajator.
Mulțumindu-i, am continuat să îmi croiesc drumul către destinație,
acolo unde l-am reîntâlnit, bucuros, pe Costel .
La sfârșitul zilei, plecând din București, am fost cuprins de un
sentiment de liniște și de mulțumire.
Sper, din toată inima, că voi reveni, pentru a admira, și mai mult,
acest oraș fascinant, pentru a întâlni și mai multe suflete prietenoase.
