Păcăleala motănaşului MionelⓇ de Florian Cristescu A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti! Au fost trei şoricei care trăiau cu familia lor într-o magazie. Pe acolo, se plimba câteodată şi un puişor de pisică pe care il chema Mionel. Într-o seară, Mionel s-a dus prin podul magaziei să vadă ce-o mai fi pe acolo. Se strecură pe lângă o grindă, ocoli pe după un sac plin şi se opri lângă o ladă răsturnată. Dinspre ladă se auzeau nişte zgomote ciudate: tropǎieli dese şi mărunte, chiţăituri prelungi şi subţirele.,,Soarecii", se gândi Mionel. Se lăsă încet pe pântece, se lungi pe podea şi, ciulind urechile, ascultă. În ladă, nişte şoareci se jucau fără nicio grijă Cum îi simți, Mionel îşi făcu planul să pună gheara cel puțin pe unul dintr-înşii. (...) Şoriceii se jucau de-a Baba-Oarba. Când zăriră pe Mionel, încremenirǎ. Mâța! șoptiră cu voci şuierate cei doi jucători care făceau pe șoriceii; iar cel care făcea pe mâta rămase cu batista la ochi şi cu lăbuțele întinse. - Ce faceţi aici? întrebă motănaşul - Ne jucăm de-a Baba-Oarba, răspunde un soricel cu glas tremurat, stins, sugrumat de spaimă. - Așa? Bine. Hai să ne jucăm împreună. Cei doi șoricei îl priviră uimiţi. „,Baba-Oarba" îşi trase batista de pe ochi şi privi și ea, tot atât de uimită. (...) Repede, însă, unul dintre ei prinse curaj și, după ce făcu către ai săi un semn să nu se mişte, vorbi către Mionel: - Ne jucăm cu plăcere. Și... ca o cinste deosebită, îţi oferim dumitale să faci pe Baba-Oarba. Şi repede-repede cele trei batiste legate se făcură una. Ca să poată înnoda batistele pe după ceafă soricelul cel curajos se urcă pe spinarea motănaşului. (...) Motănaşul stătu nemișcat câteva clipe, pe urmă se ridică încetișor, scutură din cap şi începu să numere: u-nu, dooi... Dar, în timpul acesta cei trei șoricei o luaseră la fugă şi, în vârful picioarelor, alergau ca de fria morţii. E​