Budulea cel cu fluierul in gerpar venea in toate vinerile
si ne aducea cite ceva de acasa. El pleca de joi şi venea incet,
dar totdeauna cu traista plina. Tara cind intilnica vreun dru
met, prindea vorba cu el şi, dacă drumeţul nu-l intreba, el
fi spunea fara sa fie intrebat: Ma due si eu la oraş, fiindea
am un fecior la scolile cele mari. Are să iasă dascal. Eu sunt
Budulea, cimpoieşul de la Cocorasti." Tara Seca Lenca se
bucura totdeauna cind joi de cu seara ne pomeneam cu el,
pentru că Budulea ştia o mulțime de minciuni şi niciodata
nu venea cu mina goala. Vineri dupa amiazi Budulea iar se
intorcea acasă și le spunea drumeţilor e-a fost la oraş, fiindcă
are un fecior la şcolile cele mari.
Dar după ce se intorcea acasă, Budulea se facea trist. De
cind avea şi el un fecior la şcolile cele mari, se gindea mereu
că, oare de poate să se fi ales de Safta; nu se putea el bucura
asa singur, cind şi ea trebuia să se bucure cu el dimpreună.
Şi cînd se gindea cum s-ar bucura Safta dac-ar afla că fe-
ciorul ei are să fie dascal, ochii i se umpleau de lacrămi şi cre-
dea că, moartă să fie, ar scoate-o din pămînt.
Şi pentru aceea Budulea nu-şi mai gasea tigna de mai na-
inte şi era mereu dus in drumuri.


un rezumat pentru acest fragment