Indicațiile scenice sunt intervențiile dramaturgului într-un text dramatic, destinate atât regizorului, cât și jocului actoricesc. Din punct de vedere teoretic, indicațiile scenice sunt de două tipuri: cele ample, aflate la început unui act, în care se prezintă lista de personaje, cronotopul, decorul , și se crează atmosfera, iar indicații scenice propriu-zise sunt marcate de paranteze, devin elemente de caracterizare a personajelor și conțin elemente non-verbale și paraverbale. În fragmentul citat, se regăsesc indicațiile scenice propriu-zise. Indicațiile scenice au rolul de a marca acțiunea si intenția pe care o execută un personaj (“strigă”, “aștepta”) si de a proiecta sentimentele, emoții și stările personajelor (“răgușit”).
