8 februarie
Tata mă lasă în fața casei lui Étienne la unsprezece și un sfert. Ninge mult. Casa impunătoare a lui Étienne este acoperită cu o haină albă groasă. Ezit câteva secunde înainte de a suna. Etienne este cel care îmi deschide ușa.
Dormitoarele sunt la etaj. Aici este camera de zi, iar acolo bucătăria și sala de mese. Îl urmăresc pe Étienne până la bucătărie unde sunt mama lui și sora lui Flavia.
Clara! Sunt bucuros sa te vad!
Vrei să-ți arăt camera mea? îmi sugerează Etienne.
Da, aș vrea.
Urcăm la etaj pe scara mare. De îndată ce pun piciorul în camera lui Étienne, simt că mă aflu pe un teren familiar. Îl recunosc în această bibliotecă care este plină de cărți și culegeri de poezie. Pereții albastru pal fac ca această cameră să aibă o atmosferă calmă. Ca Etienne. Pilota ei este albastră și gri, cu o notă de verde. Deasupra patului său, un afiș de film asiatic alb-negru care arată un bărbat în kimono, cu un picior în aer pentru a lovi un adversar invizibil. Étienne și prietenul său François iubesc filmele kung fu.
La marginea ferestrei, este un fotoliu mare. Este acolo. Este confortabil. De la fereastră, avem o priveliște foarte frumoasă asupra unui stejar uriaș ale cărui ramuri aproape ating casa.
Aici studiez. Vara, este întotdeauna puțină adiere când deschid fereastra. Și aud păsările cântând.
pe teren familiar uneori
colecții
un stejar
Kung Fu
→ într-un loc familiar
după Sophie Rondeau, Cupcakes și dansuri tip tap
→ la momentul potrivit, când se prezintă oportunitatea
cărți →
→ o specie de copac
→ Artă marțială chineză, apropiată de karate
