„Domnitorii Moldovei au urmărit aceleaşi obiective ca omologii lor valahi. Strădaniile lor pentru obţinerea independenţei au culminat cu semnarea, în 1711, de către domnul Dimitrie Cantemir (1710-1711) a unui pact de alianţă cu ţarul Rusiei, Petru cel Mare [...]. Înfrângerea armatei lui Petru de către otomani la Stănileşti, la 18-22 iulie 1711, a pus capăt subit tratativelor [...]. Cantemir s-a refugiat imediat în Rusia [...]. Sultanii i-au ales pe noii domnitori din rândul [...] familiilor greceşti bogate din cartierul Fanar al Constantinopolului tocmai pentru a contracara răspândirea influenței ruse și austriece în Moldova și în Valahia şi pentru a grăbi integrarea politică și economică a Principatelor în imperiu. Parteneriatul astfel creat a reprezentat baza aşa-numitului regim fanariot care a început în Moldova în 1711 şi în Valahia în 1716 [...]. Cererile economice și fiscale otomane au crescut în permanenţă [...]. Volumul proviziilor de orice fel expediate din Principate la Constantinopol [...] nu cunoştea margini şi lua forma unui monopol comercial înăsprit [...]. Prețurile oferite țăranilor şi altor producători români de către negustorii otomani [...] erau invariabil mai mici decât prețurile de pe piață. Valoarea tributului datorat puterii suzerane și a cadourilor care însoţeau orice negociere oficială cu Imperiul Otoman a crescut enorm. [...] Concurenţa pentru tron era o afacere atât de bună pentru elita otomană, încât sultanul schimba frecvent domnitorii. [...] Cu toate acestea, sultanii au asigurat o anumită continuitate la conducerea Principatelor, unii domnitori fiind mutați de la București la lași [...]. Domnitorul era personajul central al sistemului deoarece era agentul Imperiului Otoman şi fusese ales de sultan sǎ promoveze ambițiile puterii suzerane. [...] Unii domnitori [...] au contribuit semnificativ la bunăstarea principatului lor. Demn de menționat este Alexandru Ipsilanti [...] care a domnit atât în Valahia (1774- 1782 şi 1796-1797), cât şi în Moldova (1786-1788). Locul său e în rândul despotilor luminați ai vremii, datorită reformei extinse a sistemului juridic şi administrativ al Valahiei [...]. Efortul său de a codifica legea valahă a fost un succes remarcabil." *a sistematiza si a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului (K. Hitchins, Scurtă istorie a României) ranceza commania Pornind de la această sursă, răspundeți la următoarele cerinţe: 1. Numiţi puterea suzerană a Principatelor, precizată în sursa dată.2 Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 3. Menţionaţi domnitorul fanariot şi o măsură adoptată de acesta în politica internă, precizate în sursa dată. 4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la relaţiile comerciale. 5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunile desfăşurate de sultani în contextul regimului fanariot, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă .6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în perioada 1310-1380 au avut loc evenimente care au contribuit la obținerea sau la consolidarea independenței Ţării Româneşti. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) ​