👤

,,Atréiu tăcu și-l privi lung. Cum din toate părțile îl înconjuraseră locuitori ai Fantáziei pen- tru a prinde o privire din ochii lui Bastian, nu mai continuară discuția. După masa de prânz se întoarse însă şi-i propuse lui Bastian pe un ton în aparență indiferent: - N-ai avea poftă să zbori împreună cu mine pe Fuhur? Bastian înțelese că Atréiu avea ceva pe inimă. Se urcară pe spinarea balaurului-Noroc. Atréiu în față, Bastian, în spatele lui, şi astfel se înălţară în vazduh. Era pentru prima oară când zburau împreună. Abia ajunseseră destul de departe pentru a nu fi auziți, că Atréiu şi începu-să vorbească: E foarte greu acum să mai vorbească cineva singur cu tine, dar trebuie să stăm de vorbă, Bastian. Mi-am închipuit, răspunse Bastian zâmbind. Ce s-a întâmplat? Locul unde am ajuns acum, începu seşovāitor Atréiu, şi direcţia în care înaintăm sunt cumva în legătură cu vreo dorință a ta? Probabil, răspunse Bastian puțin cam distrat. Da, continuă Atréiu, așa ne-am gândit şi noi, Fuhur şi cu mine. Oare ce fel de dorinţă o fi? Bastian tăcu. Să numă-nțelegi greşit, adăugă Atréiu, nu-i vorba că ne-am teme de ceva sau cineva. Dar, în calitate de prieteni de-ai tăi, ne facem griji pentru tine. - E inutil, răspunse Bastian, încă şi mai distant. Atréiu tăcu mai multă vreme. În sfârşit, întoarse şi Fuhur capul spre ei şi spuse: - Atréiu vrea să-ți facă o propunere foarte înțeleaptă pe care ar trebui s-o asculți, Bastian Balthasar Bux. Aveți iar un sfat de dat? întrebă Bastian, surâzând ironic. Nu, nu sfat, Bastian, răspunse Atréiu, e o propunere care n-are să-ți placă în primul moment. Ar fi însă bine să te gândești la ea înainte de a o respinge. Toată vremea noi ne-am stors creierii cum să te ajutăm. Totul se datorează efectului ce-l are asupra ta giuvaierul Crăiesei Copile. Fără puterea lui AURYN nu mai eşti în stare să realizezi dorințele tale de-a înainta, dar, odată cu puterea lui AURYN, te pierzi pe tine însuți și-ți aminteşti tot mai puțin se incotro vrei să mergi. Dacă nu facem nimic, va sosi momentul când nu vei mai şti deloc. Am mai discutat despre asta, spuse Bastian, şi altceva? Pe-atunci, pe când purtam talismanul, continuă Atréiu, totul era altfel. Pe mine m-a condus și nu mi-a luat nimic. Poate fiindcă nu sunt om și de aceea n-aveam de pierdut nicio mintire despre lumea oamenilor. Vreau să spun că nu mi-a dăunat cu nimic, dimpotrivă. Şi e aceea voiam să-ți propun să-mi dai mie pe AURYN şi să mi te încredinţezi ca să vă conduc 1. Am să caut eu drumul în locul tău. Ce părere ai? Refuz! spuse Bastian rece. Fuhur îşi întoarse din nou capul spre ei.- Nu vrei să te gândești cel puţin o clipă la propunerea noastră? - Nu, răspunse Bastian, pentru ce? Acum Atréiu se înfurie pentru prima oară. Bastiani bagai mingile in cap! Trebuie să înțelegi că nu mai poliptinua asal N daise Bastian, baga-ti mintile in cat? Ce legătură mai ai tu cu tine însuți? Şi ce se va întâmpla cu tine? ampla cu tine, spuse Bastian, vă mulțumesc foarte mult că vă interti, in sfarsitat de burile Multumesc, spuse Bastiani mult mai mulţumit dacă m-ati scuti, în sfârşit, de pare burile mele! Dar, vorbind cinstit as ati uitat - eu sunt cel căruia Puişorul Lunii i-a încredințat puterile ei. Şi trebuie să fi avut vreun motiv, caci altfel arf putut să-ți lase tie pe AURYN, Atréiu. Tie ţi-a luat talismanul şi mi l-a dat miel Spui că m-am schimbat ba dragul meu Atreiu, s-ar putea să ai dreptate! Nu mai sunt natafletul pasnic încrezător pe care-l vedeți în mine! Vrei să-ți spun de ce dorești, de fapt, să-l iei pe AURY increzător pe care-l vedeti in mi simplu invidios pe mine, nimic altceva decât invidios. Nu mà cunoaşteţi încă, dar, dacă veți continua în felul acesta - şi v-o spun încă o dată cu binele atunci veți face cunoștință cu mine! Atreiu nu răspunse nimic. Zborul lui Fuhur îşi pierduse dintr-odată avântul, se tara cu greu prin aer şi cădea mai jos şi tot mai jos ca o pasăre lovită de un glonte." Michael Ende, Povestea fără sfârşit - fragment.
10.Imagineaza-ti că tu ești Bastian, posesorul giuvaierului care îndeplinește orice dorință.Scrie o pagină de jurnal,de aproximativ 100 de cuvinte,in care sa consemnezi întâlnirea cu Atreiu, precum și gândurile și stările pe care ți le-a provocat aceasta întâlnire.


Răspuns :

Răspuns:

Atréiu, tăcu și mă privi lung. Cum din toate părțile mă înconjuraseră locuitori ai Fantáziei pentru a prinde o privire din ochii mei, nu mai continuă discuția. După masa de prânz se întoarse însă și-mi propuse pe un ton în aparență indiferent: "N-ai avea poftă să zbori împreună cu mine pe Fuhur?" Am înțeles că Atréiu avea ceva pe inimă. Ne-am urcat pe spinarea balaurului-Noroc. Atréiu în față, eu în spatele lui, și astfel ne-am înălțat în văzduh. Era pentru prima oară când zboream împreună. Abia am ajuns destul de departe pentru a nu fi auziți, că Atréiu a început să vorbească: "E foarte greu acum să mai vorbească cineva singur cu tine, dar trebuie să stăm de vorbă, Bastian." Am răspuns zâmbind: "Mi-am închipuit." Ce s-a întâmplat?