La începutul secolului al XIX-lea, pe fundalul prăbușirii sistemului napoleonian, Europa a fost martoră la formarea unor noi structuri și concepte în cadrul relațiilor internaționale. Una dintre acestea a fost Sfânta Alianță, un acord semnat în 1815 între Rusia, Austria și Prusia, care avea ca scop menținerea păcii și a ordinii în Europa după încheierea războaielor napoleoniene.
Sfânta Alianță a reprezentat o încercare de a promova principiile conservatoare și monarhice în fața ideilor revoluționare care amenințau stabilitatea politică a Europei. Această alianță a fost caracterizată de un spirit de solidaritate între monarhiile europene, bazat pe principiile creștine ale fraternității și toleranței.
În același timp, conceptul de Concert European a devenit tot mai relevant în politicile externe ale marilor puteri europene. Acest concept implica cooperarea și consultările regulate între marile puteri pentru a menține echilibrul de putere în Europa și pentru a preveni apariția unor conflicte majore. Ideea de Concert European a avut la bază principiul echilibrului european, care promova distribuirea puterii în mod echitabil între statele europene pentru a preveni dominația unei singure puteri.
În cadrul acestui context, marile puteri europene au încercat să mențină stabilitatea politică și să evite războaiele prin intermediul principiului ilegitimității, care contesta orice schimbare de regim sau guvern care nu era aprobată de marile puteri europene. Astfel, aceste puteri au intervenit adesea în afacerile interne ale altor state pentru a restabili monarhiile legitime sau pentru a împiedica apariția mișcărilor revoluționare.
În plus, marile puteri europene au încercat să mențină stabilitatea politică și teritorială prin intermediul principiilor de echilibru și legitimare a frontierelor statelor și principatelor europene. Aceste principii au fost adesea aplicate în cadrul congreselor internaționale, cum ar fi Congresul de la Viena din 1815, unde marile puteri au încercat să redefinească harta politică a Europei în urma prăbușirii imperiului napoleonian.
În concluzie, la începutul secolului al XIX-lea, relațiile internaționale în Europa au fost dominate de încercările marilor puteri de a menține stabilitatea politică și de a preveni apariția unor conflicte majore prin intermediul unor concepte și principii precum Sfânta Alianță, Concertul European, principiul echilibrului european, principiul ilegitimității și legitimarea frontierelor statale. Aceste eforturi au avut un impact semnificativ asupra evoluției politice și sociale a Europei în deceniile următoare.
