Lupul păcălit de iepuraș
Lupu se tolănise la umbra unui stejar și mai - mai că ațipise.
Deodată se auzi un fâșâit, un trosnet de creangă uscată...,
iar un iepuraș apăru printre lăstarii mici, nu departe de stejar.
Lupul deschise un ochi, apoi, cu un salt bine calculat, sări să prindă
pe sfiosul iepuraș.
Numai că nu puse botul pe iepuraș, era numai trăistuța
acestuia, unde se aflau câțiva morcovi și câteva flori de mac.
Iepurașul, vigilent, sări într-o parte și se rostogoli printre tufele
de pelin de la marginea pădurii.
Lupul mirosi, ici și colo, pelinul, apoi, un pic tulburat, se întoarse
la trăistuța iepurașului, unde se mulțumi să mestece florile de mac,
ba chiar și o floare portocalie de dovleac, ascunsă printre morcovi .
Se tolăni iar la umbra stejarului, unde fu curând cuprins de
un somn adânc, atât de adânc încât nici nu tresări atunci când
iepurașul își recuperă trăistuța cu morcovi.
Ajuns acasă, el împărți morcovii cu mama lui, dar
nu-i povesti nimic despre lup, ca să nu o îngrijoreze.
