👤

Lui Sadoveanu nu-i plăceau oamenii care vorbeau mult. Îi suporta cât îi suporta inversunat în
tăcere şi dacă aceștia, la toate semnele lui - tăcere, uitatul pe fereastră, la ceas-, nu-şi dădeau seama
că au întrecut măsura, le-o spunea în faţă. Am asistat o dată la o scenă de acest fel plină de pitoresc.
Într-o zi, aflându-mă la Sadoveanu - locuia pe atunci în strada Amiral Negrescu nr. 31 - a venit
la dânsul un cunoscut publicist, celebru prin performanțele lui în vorbire. Era în stare să vorbească, fără
să obosească, douăzeci și patru de ore în şir, ba poate şi mai mult. Sărea de la un subiect la altul cu
ușurința cu care o veveriţă sare de pe o creangă pe alta. Era un om foarte deştept și foarte cult, dar
suferea de boala asta - vorbea prea mult şi într-un ritm obositor pentru cel care-l asculta. În privinţa asta
era la antipodul lui Sadoveanu. Și totuşi - se ştie doar că uneori extremele se atrag - se bucura de
prietenia lui Sadoveanu.
Intrând în salonul vast de la parterul casei din strada Amiral Negrescu nr. 31, unde mă aflam
împreună cu Sadoveanu şi cu Constantin Mitru, cumnatul scriitorului, şi unul din cei mai apropiați prieteni
ai lui, noul oaspete, mic şi pirpiriu, se afundă într-un fotoliu şi începu să vorbească... Și a vorbit... Și a
vorbit... Cred că, dacă nu l-ar fi oprit cineva, ar fi vorbit nouă zile şi nouă nopţi în șir şi tot n-ar fi isprăvit.
La început, vreo jumătate de ceas, Sadoveanu l-a ascultat atent, în tăcere, apoi şi-a trimis privirile
afară pe fereastră, apoi s-a uitat la ceas, o dată, de două ori. Constantin Mitru s-a ridicat de câteva ori,
a răspuns la telefon, a ieşit de câteva ori pe ușă şi o dată a lipsit atât de mult, încât cred că a fost până
în oraș după ceva cumpărături... Când s-a întors, omul nostru tot mai vorbea...
Eu, din fotoliul în care stăteam, mă uitam când la el, când la Sadoveanu şi nu mă miram atât de
performanţa lui în vorbire, cât de răbdarea marelui scriitor de a-l asculta.
Dar, cum toate au o limită, a avut-o şi această răbdare. La un moment dat, când omul nostru era
stăpânit ca de un delir al vorbirii, Sadoveanu a ridicat mâna şi l-a oprit zicându-i: „Gata! Lasă-mă! M-ai
obosit!".
Firul vorbirii s-a rupt brusc. Omul nostru, mic şi pirpiriu de felul lui, s-a făcut şi mai mic, de părea
un copil în brațele fotoliului larg, apoi, ca aruncat de arcurile acestuia, a sărit în picioare. I-a zis lui
Sadoveanu, fără să se arate supărat: „Dacă v-am obosit, plec... Poți să mai şezi, da' vorbește mai
puțin și în alt tempo că m-ai obosit... Nu, lasă, maestre, plec... că mi-am adus aminte că la unsprezece
trebuia să fiu undeva şi-i douăsprezece şi jumătate... Plec, dar mai vin eu... - Bine, să mai vii!", i-a zis
Sadoveanu zâmbind, întinzându-i mâna cu prietenie.
După ce mi-a strâns şi mie mâna, omul nostru a pornit și a ieşit aproape fugind, ca să ajungă „la
timp în locul unde trebuia să fie cu un ceas şi jumătate mai devreme.
Mihail Şerban, Amintiri
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire
la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței în stare şi al cuvântului oaspete.
6 puncte
2. Menționează două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalţi că vorbesc prea mult, utilizând informaţiile
din textul dat.
6 puncte
3. Precizează atitudinea lui Sadoveanu în momentul plecării publicistului, justificându-ţi răspunsul cu o
secvenţă semnificativă din textul dat.
6 puncte
4. Explică motivul pentru care publicistul se opreşte brusc din vorbit.
6 puncte
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o stare manifestată de Constantin Mitru în timp ce vorbeşte prietenul lui
Sadoveanu, aşa cum reiese din textul dat.
6 puncte


Lui Sadoveanu Nui Plăceau Oamenii Care Vorbeau Mult Îi Suporta Cât Îi Suporta Inversunat Întăcere Şi Dacă Aceștia La Toate Semnele Lui Tăcere Uitatul Pe Fereast class=

Răspuns :

Răspuns:

Ai răspunsul mai jos:

1. Sensul din text al secvenței în stare este că publicistul este copleșit de neputință, simțindu-se mic și neînsemnat în fața marelui Sadoveanu.

2. Două indicii prin care Sadoveanu le sugera celorlalți că vorbesc prea mult sunt: trimisul privirile afară pe fereastră și uitatul la ceas.

3. Atitudinea lui Sadoveanu în momentul plecării publicistului este una politicoasă și tolerantă, exprimată prin încurajarea acestuia să mai vină și zâmbindu-i.

4. Motivul pentru care publicistul se oprește brusc din vorbit este reprezentat de intervenția lui Sadoveanu care îi spune că l-a obosit și că ar trebui să vorbească mai puțin și în alt ritm.

5. Constantin Mitru pare să manifeste o stare de neînțelegere și agitație în timp ce vorbește prietenul său Sadoveanu, evidențiată de faptul că se ridică de câteva ori, răspunde la telefon și iese din încăpere de mai multe ori.

Explicație:

Coroana?

Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!


ID Learners: Alte intrebari