TARA PITICILOR NEPRICEPUTI adaptare dupa o povestire de Camelia Albu Undeva, in mijlocul pădurii, se afla un loc micut. In care treiau niste ființe asemeni oamenilor, dar atât de mici încât, la adapostul frunzelor, cu greu se puteau observa. Işi construiseră acolo case şi trebaluinu intruna. Doar că, spre deosebire de alți pitici. aceştia erau foarte nepricepoji. Casele lor aba rezistau doull-trei zile, era de-ajuns o suflare de vânt sau o scurtă ploaie ca să le dărâme. Cu tot ce încercau să meşterească se intampla la fel. Gradinile lor nu dădeau roade pentru că fe le ndau prea mult, fie uitau să le ude, lar când voiau să scoata buruienile... de cele mai multe ori scoteau plantele pe care le semănasera. Putina recolta pe care o strângeau o foloseau. desigur, la gătit. Numai că, aşa cum banuiţi, nu se pricepeau nici la asta şi, adeseon mâncarea era arsa ori nu avea niciun gust. În această pădure, pitici îşi primeau numele după nepriceperea lor. De pildă. Uiters un pitic tânăr, care mergea mereu de colo-colo fără să țină minte incotro pornise și cu ce treabă. În plimbările lui, pierdea câteodată drumul inapoi. Avea noroc că locuia intr-o pădure nu prea intinsa aşa că, oriunde ar fi mers, se întâlnea cu vreun cunoscut pe care sa-l intrebe unde i en casa. Alături, locuia piticul Strica-Tot. Căsuța acestuia se strica cel mai des, la fel ca toate lucrurile pe care punea mâna Incurcărețul era cel mai nepriceput la măsurători, Incurca stânga cu dreapta. încurca numerele, iar cuvintele scrise de el aveau mereu alt înțeles, pentru ch incurca şi literele. Până și Mai-Marele piticilor (un fel de rege!) avea un nume de nepriceput, Impiedicatul pentru că se impiedica des în papucii săi mari şi în hainele prea lungi. Într-o dimineață, Uitucul plecă de acasă, ca de obicei, cu o treaba de care uità induta. Mersese mult era obosit şi ar fi vrut să se întoarcă. Dar cum? Tocmai atunci apáru in calea lui încurcărețul. • - Îmi arăți, te rog, prietene, unde e casa mea? - Casa la trebuie să fie... nous Tranze la dreapta! raspunse Incurcaretul, aratand cinci degete, iar cu cealată mâná indică spre stânga. Haide, vin şi cu într-acolo, merg la gradina mea. Au pornit intr-o direcție greşită şi, de data aceasta, nu se mai intalnira cu numeni care să-i descurce Nu aveau nicio idee despre cum să se întoarcă. Se innorase şi se pregătea de ploaie, aşa că cei doi pitici căutará repede adapost in scorbura unui copac. Era întuneric acolo, iar sunetele care se auzeau in speriară şi mai mult. Semanau cu un mârâit, deloc prietenos, Ramasera nemiscati, 2 urgent dau coroana ​