Zorba, bărbat puternic, însă sensibil, atașat de natură. Fericit, știind să se bucure de fragilitatea unei flori. Găsește paralele între om și natură, vorbind despre ploaie și despre faptul că "inima omului plânge când plouă", de aceea trebuie să acceptăm ploaia ca făcând parte din trăirile noastre. Recunoaște și acceptă propriile slăbiciuni. Își dorește echilibru, comunicare între natură și om - "când își vor deschide oamenii brațele pentru a îmbrățișa totul", se întreabă retoric când "își vor destupa oamenii urechile" pentru a-nțelege tot ceea ce conține viață.
Zorba se exprima prin dans, știind că astfel poate oferi deplinătate mesajului său.
