Răspuns :
Stăteam la umbra salciei alături de bunicul meu, contemplând asupra naturii. Deodată, îi aud glasul plăpând șoptindu-mi numele:
- Nicolas...
- Da, bunicule? îl întreb eu, puțin nedumerit.
- Ce repede trec anii! Stând să te gândești, sub această salcie au șezut zeci - poate chiar sute - de generații.
Nu știam cum să răspund. Exclamația lui m-a luat prin surprindere. Am aprobat ușor din cap și l-am lăsat să continue.
- Viața este frumoasă. Foarte frumoasă. Din păcate, omul este atât de plin de griji, uneori, încât toate aceste minunății care îl înconjoară îi scapă din privire. Promite-mi ceva, fiule.
- Ce este, bunicule?
- Nu uita să vezi mereu partea frumoasă a vieții. Nu lăsa grijile să te frământe.
- Promit că...voi încerca.
Eram împietrit. Am închis ochii și liniștea s-a revărsat din nou asupra noastra. Cine știe ce ne rezervă viitorul?
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!