Era o fetita mărunțica, însă voinica și plinuța. Rochiță de doc albastru stătea strâmba și în chip cu totul nepermis pe trupusorul ei. Botinutele ii erau pline de colb și cu șireturile desfăcute. Coltunii cazusera și arătau niște piciorușe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curați. Capu-i era foarte scurt tuns, băiateste, și arata în rotunzimea lui felurite bulbucaturi neregulamentare. Nasusoru-i mititel ar fi avut nevoie de batista, lucru pe care-l dovedeau și mânicile rochiței. Gura-i era cam mare și obrajii prea rosi. Nu era deloc frumușică și delicata duduia Lizuca. Numai ochii caprii, umbriti de gene negre, aveau în ei câte-o mica floare de lumina. Fără sa stea deloc în cumpănă și fără să-i pese de nobila adunare, Lizuca pași ușor,
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!