Era un timp când mă simțeam/În trupul meu acasă/Știam fiecărui lucru/Fereastra în care răsare soarele/Și peretele dinspre nord,/Nu-mi era niciodată urât,/Îmi găseam de dimineața pană seara de lucru,/Iar dacă plecam undeva/Abia așteptam să mă întorc.Acum de-atata ordine mi-e sila/Și de stiutulpederost mi-e somn/,Nu mai țin minte când am fost adusă/In încăperea prea frumoasă pentru mine.
