Era o zi obișnuită de iarna,fulgii moi si pufosi troieneau cărările
.Ana mergea acasă de la școala în timp ce fulgii albi din pufosi ii atingeau parul auriu in timp ce crivățul matura cu aripa să intinsa câmpie.fulgii de argint,azvârliți din cer,par clopoței atârnați la săniuțele copiilor.cerul plumburiu semăna cu un fum mare de la focul suflat de dragon.vizavi de casa Anei era o pădure alba,stralucitoare.norii suri au căptușit bolta posomorâta ,din cer cădeau fulgii ușor si albi că florile de cireș.fulgii au devenit acum lacrimi înghețate ale cerului .Natura muta a adunat cușme de omăt .sfarsit
