Salut!
"Toamna îmi îneacă sufletul în fum"
Prin această personificare metaforică, eul liric își exprimă sentimentul de melancolie asociat anotimpului ploios, sufletul poetului fiind acaparat de ceața ce se revarsă ca un fum peste natura tristă și dezolantă.
"Dansul trist al toamnei îl dansăm acum"
In acest vers, folosirea aliteraţiei cu efect de muzicalitate, de sonoritate subtilă ("dans", "dansăm") accentuează starea de apăsare resimțită de eul liric, incapacitatea sa de a se opune dansului toamnei, redat la nivel plastic prin epitetul personificator "dansul trist".
