O data am fost la munte, la o mica cabanuta. Era pe un deal mare la care se vedea o priveliste splendida.
Cand au trecut vreo 2 zile de cand stam în cabana, s-a întamplat un fenomen al naturii de necrezut: S-a înorat. Au început sa se auda tunete si sa se simta un cutremur. M-am temut. M-am ascuns în acea cabana si m-am uitat pe geam. Era absolut minunat, dar, în acelasi timp, înfricosator. Muntii care se vedeau în priveliste, pe ei, a început sa se creeze o avalansa iar, de pe ei, se vedea cum cadeau bolovanii. Se vedea extraordinar împreuna cu fulgerele. Am facut o poza cu aparatul foto ca sa nu uit niciodata acel moment.
Dupa cateva minute, s-a oprit cutremurul, fulgerele si avalansa. Eu înca priveam uimita muntii si cerul. Nu-mi venea sa cred ce s-a întamplat. M-am ciupit de cateva ori ca sa fiu sigura ca nu e un vis. Dupa 4 zile am plecat si am luat fotografia cu mine.
