REZUMAT VA ROG DAU COROANA DACA ESTE BUN
Reţinem După abdicarea lui Cuza, politicienii s-au gândit să atragă sprijinul marilor puteri prin numirea ca domnitor al României a unui principe străin, în persoana lui Carol I (10 mai 1866) - fig . 11. Prin această apropiere de principalele case dinastice europene, românii urmăreau obținerea independenței într-o perioadă de criză a Imperiului chipul regelui Carol I Otoman, pe teritoriul căruia izbucniseră revolte ale popoarelor subjugate, Fig. 10. Monedă de aur cu toate dorind acelaşi lucru - eliberarea de sub dominația otomană. Cine era Carol I? Carol I era un principe german din familia Hohenzollern-Sigmaringen, care se înrudea cu regele Prusiei, dar şi cu împăratul Franței. A condus țara ca domnitor între 1866 şi 1881 și ca rege între 1881 şi 1914. În timpul domniei sale s-a adoptat prima Constituție românească (1866 ), iar ţara a cunoscut o perioadă de stabilitate și de progres. S-a preocupat personal de pregătirea ofițerilor și de înzestrarea armatei cu armament nou şi modern. În 1873 a început construirea Castelului Peleş din Sinaia (fig. 12). Participarea la Războiul de Independență (1877-1878) Fig. 11. Portretul lui Carol I În anul 1877, Rusia s-a implicat în susținerea luptei popoarelor din Imperiul Otoman, iar România a încheiat o înțelegere cu aceasta prin care permitea trecerea trupelor ruseşti pe teritoriul românesc. La 9 mai 1877, România şi-a proclamat independența. Eroismul ostaşilor români la Plevna, Griviţa, Rahova, Vidin şi Smârdan i-au adus independența mult visată, recunoscută şi de marile puteri în cadrul Congresului de la Berlin (iunie - iulie 1878). Astfel, România a devenit o țară suverană, cu drepturi depline în relațiile internaționale, obținând totodată un vechi teritoriu românesc, Dobrogea. Imperiul Otoman s-a destrǎmat, iar popoarele balcanice s-au constituit în state naționale. După 1878, România a cunoscut un important progres economic, social şi cultural, devenind regat în 1881, sub conducerea regelui Carol I. Prin politica externă bazată pe alianţe cu marile puteri s-a prefigurat înfăptuirea unui alt obiectiv de veacuri al românilor - desăvârşirea unității naționale.
