Era o primavara neasemuit de frumoasa.Soarele strălucea vesel cu putere pe bolta cerului azurie.Timpul e atât de frumos..Eu ma aflam intr-o grădină minunata din curtea bunicilor,stropind florile.Incetisor,stropii de apa cristalini cădeau pe petalele multicolore ale florilor parfumate.Totul era o strălucire de vis.Parea un loc binecuvântat.Parca minunatele floricele imi zâmbeau cu zâmbet blând.Suav,auzeam un plăpând ,,Te iubesc!", ca si cum aceste flori primavaratice mi-ar fi mulțumit.
De odată,am început să aud o muzică veselă. Niste musafiri nedoriți au pătruns în grădină.Erau niște copii râzând.Spun ca erau nedoriți,deoarece mi se părea că deranjează minunatele floricele care iti aduceau primavara in casa la tot pasul.Acestia mergeau nestingheriți printre flori .La un moment dat,au avut loc niste întâmplări minunate:Pe copacul înflorit a zburat o randunica micuta ,care cu glasul ei dulce adia imprejurimile.In acelasi timp,deasupra grădinii apăru un curcubeu minunat.
Văzând acest lucru,copiii cei neastamparati au mers sa aduca aparatele de fotografiat și astfel eu am rămas singură,povestind cu florile.
Am fost cea mai fericită,deoarece ma aflam in cel mai drag loc dintre toate!
