-Bine te-am regăsit, codrule!
_Bun venit, trecatorule! Nu e cam devreme sa mă vizitezi?
_Mi_a fost dor de tine ! Ce hăinuțe noi ai!
_In fiecare an mă înnoiesc, ofer adăpost păsărelelor, mă bucur că oamenii vin să se relaxeze aici dar sunt cam nemulțumit... _De ce ?!
_Te rog , fa ceva , fa cum știi tu mai bine și spune-le oamenilor că, dacă tot mă iubesc, atunci sa nu mă distrugă!Îmi taie copacii, îmi alunga păsările cu zgomotul boxelor , lasă deșeuri, nu sting cărbunii încă fierbinți...A început să-mi fie teama pentru viața mea ...
-Voi face tot ce pot pentru că ei să înțeleagă că viața ta înseamnă viață lor.
Succes!
Răspuns:
-Codrule îmi era dor de atâta liniște.
-Și mie îmi era dor de fericirea pe care ma faci sa o simt când îmi povestești peripețiile tale.
- ma gândesc ca îți e greu aici, asa singur.
-Dar eu nu sunt singur! Uitate în jur, totul e viu, totul e perfect.
-Ai dreptate, dar ele nu vorbesc...
-Poate, dar îmi sunt tovarăși, iar se știe ca uneori, tăcerea e cel mai bun răspuns.
- Într-adevăr, și presupun că liniștea îți dă atât de multa înțelepciune.
-Cel mai probabil e adevărat, dar orice om e înțelept... Doar ca trebuie sa sape mai adânc ca să își dea seama.
-Ca bine zici, Codrule!
Explicație: