Era o zi răcoroasă de toamna. Soarele se ascundea după norii cenusii, care parca vroiau sa pornească o ploaie rece.
In apropierea unui lac era o pădure plina de frunze galbene și aurii, iar pe jos era iarba umeda acoperita de un covor de frunze. Parca era un peisaj din basme, atât de frumos era colorata natura.
In jurul lacului era foarte liniște, nu se auzeau decât pasarelele cum ciripeau linistitor. Se mai auzea cate un mic foșnet de la frunze dar asta nu impidica glasul păsărelelor.
Apa lacului era atât de cristalina încât puteai zari câțiva pești strălucitori care înotau calm și ușor.
Pe margine mai auzeai și câte un sunet de broscuțe care se bucurau și ele de sosirea toamnei, dar nu se bucurau de sosirea frigului.
Bătăile vântului formau mici curenți de ape care tulburau puțin lacul, dar asta nu oprea natura să își expună frumusețile din jurul lacului și mai ales toamna.
