Răspuns:
Moara cu noroc – de Ioan Slavici
- temă și viziune despre lume –
Explicație:
Perioada marilor clasici căreia îi aparține Ioan Slavici, alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă și I. L. Caragiale este foarte importantă în istoria literaturii române pentru modelele pe care le-a creat în toate genurile literare. Cu precădere în opera lui Slavici se îmbină caracteristici ale clasicismului, romantismului și realismului în mod original. Romantice sunt evoluția spectaculoasă a poveștii de dragoste, psihologia personajelor stăpânite de ambiție, pasiuni, sentimente sau finalul spectaculos. Mesajul moralizator care îl împiedică pe narator să atingă obiectivitatea este de factură clasică, iar temele banilor și familiei, descrierea monografică a lumii transilvănene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și determinismul social sunt specifice realismului, curent pe care Slavici îl introduce în literatura română.
Scriitorul înfățișează veridic în nuvelele și romanele sale lumea micului târg transilvănean dominată de multiculturalism, conviețuire interetnică și interconfesională, scoate în evidență presiunea tradiției asupra indivizilor, propunând o viziune moralizatoare.
Nuvela „Moara cu noroc” este cea mai cunoscută creație a scriitorului, având dimensiuni apropiate de ale unui roman și fiind împărțită în șaptesprezece capitole. Totuși, spre deosebire de roman, această operă are un singur plan narativ, urmărind destinul familiei lui Ghiță, iar personajele nu sunt foarte numeroase.
Tema operei este de natură social – psihologică, dezumanizarea provocată de dorința de îmbogățire. În plus, opera dezvoltă și tema iubirii tragice sau vinovate, tema corupției administrative, incluzând și caracteristicile unei opere de aventură: urmărire, crime misterioase. Titlul nuvelei este simbolic, antifrastic, anunțând cadrul și mobilul deznodământului nefericit al personajelor principale. Norocul are conotație negativă pentru că este asociat de scriitor cu lăcomia irațională și pericolul.
Conflictul în nuvela „Moara cu noroc” are o triplă natură, social, între personaj și comunitate, „gura lumii” fiind un corolar al tabloului social pictat de Slavici, psihologic, generat de frământările interioare ale protagoniștilor, de asemenea în strânsă legătură cu o normă a discreției impusă de mediul tradițional și moral, care se pliază pe o normă a vinovăției asumate, a rușinii.
La nivelul structurii, remarcăm simetria incipit – final care constă în vorbele bătrânei, mama Anei, reprezentând atât anticiparea nenorocirii, cât și caracterul moralizator al finalului. Monologul narativ revelează un narator omniscient, adesea tezist, care va recurge la soluții uneori artificiale pentru a dezvălui ițele întâmplărilor. În afara geografiei hanului și a împrejurimilor acestuia, cadrul este vag conturat, naratorul preferând descrierii adesea narațiunea și dialogul abundent. Remarcabilă ca impact descriptiv este, totuși scena simbolică a intrării maleficului Lică Sămădăul călare într-o biserică abandonată, pe o vreme ploioasă, neîndurătoare.
Acțiunea nuvelei este complexă, Ghiță cu familia sa ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. Afacerea devine prosperă în câteva luni, dar liniștea la han este tulburată de apariția lui Lică, mai marele porcarilor din câmpia Aradului, care îl amenință pe hangiu, îl jefuiește și îl supune. Înspăimântat de crimele la care devine complice, Ghiță caută să-l predea pe Lică jandarmului Pintea, dar continuă să facă afaceri necurate, pentru că se lăsase stăpânit de patima banului. Spre final, Ghiță e capabil să o folosească pe Ana, soția sa, pentru a îi întinde lui Lică o cursă, apoi, sub imperiul geloziei și al vinovăției o ucide și este, la rândul său, ucis de un tovarăș al lui Lică. Tâlharul dă foc hanului în care se aflau dovezi ale crimelor și jafurilor sale, bani însemnați și bijuterii, este încolțit și se sinucide. Bătrâna și copiii, trimiși de Paște la rude, sunt singurii care scapă, inocenți, de pedeapsa cumplită.
Referitor la tehnica narativă și la stil, Slavici folosește narațiunea omniscientă (relatare la persoana a III-a, focalizare zero, perspectiva dindărăt), stilul indirect liber, oralitatea, regionalisme și elemente populare. Stilul scriitorului este eficient în a descrie mediul provincial rural, dar nu are spontaneitatea și dinamismul din opera unui alt mare clasic, Ion Creangă.
În concluzie, „Moara cu noroc” descrie realist o lume în care se ciocnesc personalități puternice declanșând pasiuni tragice.
