Epitetul este figura de stil prin care sunt evidențiate trăsături deosebite, prin intermediul unui adverb sau adjectiv care determină un alt cuvânt, oferind textului o expresivitate aparte.
De obicei se evidențiază relația dintre substantiv și adjectiv.
- poate fi clasificat în funcție de mai multe criterii: în funcție de numărul termenilor: simplu, dublu, multiplu;
- în funcție de valoarea morfologică: adjectival, adverbial, substantival ( metaforic );
- în funcție de semantică: personificator, metaforic, cromatic, hiperbolic;
exemple:
- ” ochi frumoși de bronz ” - Ion Minulescu ” Romanța celui ce s-a-ntors ” - epitet metaforic;
- ” părul meu grav și năuc ” - Ana Blandiana ” Dans în ploaie ” - epitet personificator;
- ” noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin ” - Mihai Eminescu ” Noaptea ... ” - epitet cromatic;
- ” Şi zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte ” - George Coșbuc ” Pașa Hassan ” - epitet hiperbolic;
- ” valea umbrită ” - Alexandru Macedonski - ” Fântâna ”
- ” neguri albe, strălucite ” - Mihai Eminescu ” Crăiasa din povești ”
- ” crengi plecate ” - Mihai Eminescu - ” Dorința ”
- ” lacul albastru ” - Mihai Eminescu - ” Lacul ” - epitet cromatic;
- ” nuferi galbeni ” - Mihai Eminescu ” Lacul ” - epitet cromatic;
- ” oftări blânde ” - Octavian Goga ” Doina ”
- ” vuiet surd, apăsător ” / ” lumina blândă ” / ” nuanță dulce ” / ” durere surdă ” / - Horia Aramă ” Planeta celor doi sori ”
- ” alergam toată ziua, lungă și bogată ” - Panait Istrati ” Ciulinii Bărăganului ” - epitet descriptiv;
